Sorin Tulea

Se înscrie, în 1936, la Şcoala de aviație „Mircea Cantacuzino”, unde este instruit și brevetat. Sorin Tulea se antrenează pe avioanele şcolii: Messerschmitt 23b, Fleet 10G, ICAR Universal şi Klemm 35A. Ulterior, absolvă și cursurile Şcolii de Perfecționare a Aviaţiei Militare de la Aeroportul Otopeni. Este admis la Universitatea Politehnica Bucureşti, secţia Aviaţie, însă războiul îi întrerupe studiile. Este mobilizat, în 1940, la Flotila 1 Bombardament de la Braşov, unde învaţă să piloteze avioane bimotor.

În iunie 1941 în cadrul Grupului 5 Bombardiere, primește misiuni de luptă spre Odessa. Este propus, datorită comportamentului său exemplar, pentru „Virtutea Aeronautică de Război”, clasa „Crucea de Aur” cu două barete, precum şi „Corona României cu Spade” şi panglică de „Virtutea Militară”. În 1944, Tulea își fracturează ambele picioare la aterizarea cu parașuta, în timpul unui atac inamic. În toamna lui 1947, începe să zboare din nou în cadrul aviaţiei civile. Este arestat în 1948 și condamnat la 15 ani de muncă silnică – va petrece 15 ani şi şapte luni ca deținut politic. Este eliberat în 1963 şi trimis cu domiciliul obligatoriu, în Bărăgan, la Lăteşti – o colonie întemeiată de foştii deţinuţi politici.

Între 1994 şi 2000, scrie volumul „Amintiri din războaie neterminate” publicat la editura Semne, în 2003. Se stinge din viaţă în anul 2005, la vârsta de 90 de ani.